Veselă de parcă ar fi reuşit să ia 5% şi
încântată că „lucrul bine făcut” cu care a fost însărcinată ca „independent”
liberal a fost prost făcut, că s-a plasat tot după Elena Udrea, Miaunel anunţă
la ceas de seară că mai are în agendă un „lucru bine de făcut”, pe termen
lunguieţ şi anume... un partid. Spre deosebire de celelalte partide liberale
pendinte de „marele partid liberal”, dar şi de psd, aceasta „albă ca zăpadă” cu
mai mulţi pitici mici decât poate să ducă un partid îşi propune să fie un
partid „moral”, „incisiv”, „justiţiar” etc.
Cum toate trebuie să poarte un nume, partidul
lui Miaunel se va numi cu „forţă” „Al Treilea Mieunat”, fără să ştim de ce al
treilea şi nici cine a mieunat de două ori înainte; presupunem că o dată a
mieunat ilici şi a doua oară Putin, dar nu e musai să avem dreptate... Cum era
de aşteptat, „Al Treilea Mieunat” va avea ca siglă „motanul Felix”, cu un „M”
exclamativ pe piept şi va fi un „altfel de partid”, la fel ca şi celelalte
partide liberale. El îşi propune să performeze în domeniul judecăţii... de
valoare şi vine cu soluţii economice inedite, întâlnite doar la Magraonis şi
şleahta lui liberală: zero soluţii, pentru că partidele de stânga, de-ar avea
aşa ceva ar fi de dreapta.
În marea de partide de stânga, neoputiniene,
chiar era nevoie de încă unul care să se proclame de „dreapta”, fiind simultan
„onest”, „cinstit” şi luptător prin minciună împotriva adevărului. „Al Treilea
Mieunat” nu e un partid cu adevărat, ci un praf în ochii proştilor care încă
mai cred că liberalismul e de dreapta, doar pentru că se plasează ceva mai la
dreapta extremei stângi comuniste. Prin căciuleala penibilă a încă
neînfiinţatului partid în faţa lui Magraonis şi compania ni se dezvăluie atât
inutilitatea înfiinţării lui, cât şi ciolănismul turbat al suitei miaunistice.
Că tot veni vorba, pe lângă Miaunel s-au
aciuat nişte „supradotaţi” în materie de înfiinţare de partide fără coloană,
fără doctrină, fără o idee clară şi fără rost. Cu o carismă de galinacee,
Miaunel nu se putea înconjura decât cu „puternice” personalităţi, narcisiste şi
inutile politic, dar „remarcabile” prin atacurile joase la adresa unei
contracandidate, iniţial plasată în sondaje după Miaunel; cu cei mai bine
plasaţi discursul trebuia să fie mult mai „adaptat”.
Astfel îşi face încet apariţia pe firmamentul
politic un partid al inutililor, al celor care vor să-şi aducă modesta
contribuţie, alături de „marele partid liberal”, la înşelarea cu premeditare a
electoratului român. Fără dubiu, va fi un partid care va trebui să stea de două
ori în acelaşi loc pentru a face o dată umbră, ceva foarte asemănător
discursurilor lipsite de conţinut ale Monicăi Miaunel. Era nevoie de un astfel
de partid? Nu. Era nevoie de încă un partid liberal după modelul eşuatului
„Forţa Civică”? Nu. Dar da, societatea românească avea nevoie de un partid
liberal care să aibă onestitatea reală, nu doar clamată, de a spune apăsat că
liberalismul românesc a fost, este şi va fi un curent de stânga. Aşa putea să
arate că într-adevăr e un partid solid ideatic şi plasat onest pe eşichierul
politic. Să vrei să faci un partid liberal şi să te declari de dreapta, e o
josnicie pe care electoratul o va sancţiona la un moment dat, dar să ai printre
membri fondatori miaunei care ştiu exact că fac un partid de stânga şi să-l
prezinte ca fiind de dreapta, asta e de-a dreptul o ticăloşie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu