Un fripturist este, conform DEX şi
în concordanţă cu Dicţionarul de argou un „1.profitor. 2. (peior.) om politic oportunist, lipsit de orice fel
de scrupule”. „The Fripturist” se va ocupa de a doua definiţie, şi anume de
fripturiştii politici ce au împânzit ţara şi, de puţină vreme, şi puşcăriile
naţionale. Tot prin definiţie, fripturistul e o jivină venală, profund coruptă,
una care suge ca vampirul din bugetul naţional, un licantrop care se hrăneşte
slujind ruşilor cu acele hălci pe care aceştia le lăsa să cadă lângă masa
imperială de la Moscova. Când stăpânii nu lăsa nimic (sunt cunoscuţi că având
două mâini de luat şi restul de dat), fripturiştii politici nu se jenează să
atace tot ce a rămas nefurat, de la pământul taranului analfabet şi până la
combinatele sau staţiunile cumpărate cu un dolar.
Fripturistul politic este un
mincinos, chiar mitoman, deseori. Cu un intelect subdezvoltat, dar consiliat de
ruşi bine pregătiţi în materie de propagandă, fripturistul român pare deştept
prostimii, asta şi pentru că sistemul îl ajută să pară aşa. La o tele-vizuină,
fripturistul nu va primi o întrebare dureroasă, ci doar întrebări „incomode”
anunţate cu trei zile înaintea apariţiei lui „pe sticlă”. Sistemul media îl
ajută pe fripturist să transmită mesajele mincinoase pe care Partidul le
elaborează. Nederanjat de o presă obedientă, fripturistul analfabet ajunge
creator de imagini, un adevărat artist al minciunii şi mistificării.
Multiplicat cu 600, fripturistul este baza organizaţională a Comitetului
Central al usl, ceea ce azi se poate numi Marea Adunare Oligarhică Naţională.
Trecutul fripturistului oligarh este
unul încărcat. Cu „pete” moscovite la dosarul de la Securitate, fripturistul
este un trădător de ţară. El va cere sancţionarea României, dar îşi va aduce
aportul şi la jefuirea ei, în beneficiul „marelui partid” pro-moscovit şi al
său personal. Acelaşi fripturist va încuraja prostimea să creadă că în zilele
noastre, în sec. XXI, doar ei sunt moderni şi progresişti, aşa că pot decide că
„doctrinele sunt perimate”, deci şi că doar ei sunt deţinătorii „secretului”
doctrinar de transformare a extremei stângi în „dreapta” neoliberală de nuanţă
oligarhic-moscovită. Omul ascultă siderat cum prietenii roşii de ieri acum se
„critică” şi au tendinţa firească de a-l urma pe cel care critică, aparent
vehement, guvernul de oligofreni şi fripturişti penali. Televizionistul
politic, cel care ia mură-n gură ce vede la o tele-vizuină sau alta, nu e
capabil să spună nici măcar ce e stânga sau drepta, darămite să îşi elaboreze
un sistem în stare să deceleze minciuna de adevăr din discursul unui
fripturist. De ce n-ar face-o, acum că foştii comunişti nu mai sunt nici
cheguevarişti ca mai ieri si nici măcar maoişti; ei acum sunt, ca şi oligarhii
moscoviţi, neoliberali; nu mai sunt atei sau liber-cugetători, ci „credincioşi”
şi „creştini”.
Fără o scară de valori, fară o morală
solidă la bază, gândindu-se că „toţi sunt la fel” (lucru de care s-a ocupat
ilici să fie adevărat) şi complet lipsit de educaţie politică, alegătorul român
este o victimă sigură a fripturistului roşu. El, fripturistul, e mai prost
decât mulţi alegători, dar are o misiune de îndeplinit, aşa că are temele
învăţate. Va roti aceleaşi idei seci comunicate de la „Centru” pe la toate
tele-vizuinile, în felul ăsta, minciunile ordinare căpătând căutata aură de
adevăr. Fripturistul nu e un magician, nici un vrăjitor, ci doar un păcălici,
un gândac de jucărie întors cu cheia şi un manipulator de joasă speţă. El îşi
face insalubra sa muncă şi apoi pleacă încântat că şi-a adus contribuţia la
manipularea şi înşelarea populaţiei. Ia cei 30 de arginţi moscoviţi şi rânjeşte
satisfăcut. De aceste creaturi se va ocupa „The Fripturist” în următorii
(minim) 10 ani.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu